ciuf — CIUF, (1) ciufuri, s.n., (2, 3) ciufi, s.m. 1. s.n. Smoc de păr zbârlit (căzut pe frunte). 2. s.m. Nume dat în glumă oamenilor, mai rar animalelor, cu părul ciufulit sau, p. ext., cu aspect neîngrijit. 3. s.m. Numele mai multor păsări răpitoare… … Dicționar Român
CIUF — Conseil interuniversitaire de la Communauté française de Belgique Le Conseil interuniversitaire de la Communauté française de Belgique (CIUF) est un organe d avis en matière de politique scientifique et d enseignement supérieur qui regroupe les… … Wikipédia en Français
ciuf — I. (persoanã, pasãre) s. m., pl. ciufi II. (smoc de pãr) s. n., pl. ciúfuri … Romanian orthography
ciuffete — ciùf·fe·te fonosimb. CO ciuf {{line}} {{/line}} DATA: sec. XX. ETIMO: voce onom … Dizionario italiano
ciuffare — ciuf·fà·re v.tr. LE afferrare per i capelli | acciuffare: un greppio... | vide il topo a fior d acqua. Il ciuffò e in aria | levò (Pascoli) {{line}} {{/line}} DATA: av. 1294 … Dizionario italiano
ciuffato — ciuf·fà·to p.pass., agg. → ciuffare … Dizionario italiano
ciuffeca — ciuf·fè·ca s.f. var. → ciofeca … Dizionario italiano
ciuffo — ciùf·fo s.m. AD 1. ciocca di lunghi capelli o di peli: un ciuffo biondo e ricciuto, il ciuffo gli ricadeva sulla fronte Sinonimi: 1ciocca. 2a. estens., gruppo di peli, piume o sim. sul capo di un animale: il ciuffo dell upupa; nel cavallo, ciocca … Dizionario italiano
ciuffola — ciùf·fo·la s.f. OB spec. al pl., cosa da nulla, bazzecola {{line}} {{/line}} DATA: 1354. ETIMO: der. di ciuffo con ola femm., vd. 2 olo … Dizionario italiano
ciuffolo — ciùf·fo·lo s.m. BU ciuffo {{line}} {{/line}} DATA: av. 1825 … Dizionario italiano